Cute Red Pencil

sâmbătă, 16 iunie 2012

"Legendele Olimpului"...

Niciun comentariu:
 Astăzi m-am reapucat să citesc "Legendele Olimpului" (volumul II - Eroii). De ce? Deoarece prima oară când am început să citesc această carte (adică anul trecut) nu am terminat-o. Şi acum m-am decis să o citesc pe toată, de la cap la coadă...
  ...Primul capitol este despre eroul Perseu, fiu al lui Zeus şi al Danaei.
  Se spune că mama lui Perseu, Danae, ar fi fost fiica regelui Acrisiu, din oraşul Argos. Acest Acrisiu dorea să capete un flăcău care să aibă grijă de ţinut, deoarece el era bătrân şi slăbit, iar fiica sa, odată măritată, avea să plece din Argos împreună cu soţul ei. Aşa că regele Acrisiu a hotărât să se ducă la oracol. Oracolul i-a spus că Danae va avea un băiat, care ar fi putut să aibă grijă de întreg ţinutul. Dar oracolul l-a mai atenţionat pe rege că acest băiat avea să-şi omoare propriul bunic, adică pe el, Acrisiu. Înspăimântat, regele a hotărât să o arunce pe fata lui într-o închisoare sub pământ, pentru a nu fi văzută de niciun bărbat care ar fi putut s-o ia de soţie. Şi, desigur, fără de soţ, Danae n-avea cum să aibă copii.
   Dar într-o zi, Zeus a aflat de ea. S-a preschimbat pe dată într-o ploaie aurie şi a intrat în temniţa unde era ascunsă Danae. Şi aşa, copila a ajuns soţia lui Zeus şi astfel a dobândit un fiu, pe care l-a numit Perseu. Totul ar fi fost bine, dacă Acrisiu n-ar fi aflat că Danae născuse un copil. Înfuriat, i-a trimis pe Danae şi copilul ei pe mare, închişi într-o lădiţă...
   ...Dar într-o bună zi lădiţa a fost pescuită de Dictis, un om sărac, dar cinstit. Când a văzut-o pe Danae, Dictis s-a îndrăgostit pe loc de ea. De aceea, a cerut-o pe aceasta în căsătorie. Iar Danae a acceptat.
    Se zice că fratele lui Dictis era regele insulei Serifos. Acesta nu suporta ideea că Dictis avea acum o soţie atât de frumoasă. Aşa că a vrut s-o ademenească pe Danae, spunându-i că o va face regină şi că îi va împlini orice dorinţă...
    Însă Danae n-a acceptat. De aceea, Polidecte (căci acesta era numele regelui) a încercat s-o ia cu forţa în carul său regal, însă atunci a apărut Perseu.
    Iar Polidecte l-a provocat pe Perseu, propunându-i să se ducă s-o omoare pe înspăimântătoarea Meduza. I-a mai zis şi că dacă nu-i va aduce capul meduzei, mama sa, Danae, va plăti cu viaţa...
     Şi deşi Meduza omora mulţi oameni, Perseu a reuşit totuşi să-i taie capul.
     Pe drumul de întoarcere, Perseu a salvat o fecioară nevinovată osândită la moarte. Un monstru al mării trebuia să o răpună, deoarece mama ei, Casiopeea, se luase la ceartă cu nimfele nereide, spunând că faţa ei e mai frumoasă şi ochii mai străpungători decât ai lor.
     Iar după ce a salvat-o, Perseu a luat-o de soţie pe Andromeda (căci acesta era numele fetei)...
     ... Între timp, regele Acrisiu încă se ascundea de nepotul său, până ce într-o zi, Perseu l-a ucis din greşeală, în timpul unui concurs.

duminică, 3 iunie 2012

"Micul Prinţ" - Antoine de Saint-Exupéry

Niciun comentariu:
Cartea "Micul Prinţ" - Antoine de Saint-Exupéry

Ieri am recitit minunata carte "Micul Prinţ", de Antoine de Saint-Exupéry. Este o carte magică, despre copilărie şi prietenie. 
  La începutul cărţii, autorul ne spune că, la şase ani, a făcut primul lui desen (un şarpe boa care înghiţise un elefant). Însă atunci când le-a arătat "capodopera" oamenilor mari, aceştia i-au spus să lase desenele şi să se ocupe de geografie, aritmetică, gramatică... Aşa încât, autorul a renunţat la "cariera" lui de desenator, devenind în cele din urmă... pilot de avioane. Dar într-o zi, pe când călătorea, a făcut o pană în deşertul Sahara. Acolo, autorul a auzit un glas firav care-l ruga să-i deseneze o... oaie. Acesta era Micul Prinţ. 
  Şi aşa, cei doi au devenit prieteni. Micul Prinţ avea să-i povestească autorului aventurile sale, spunându-i că EL este de pe o altă planetă, o planetă foarte, foarte mică, pe care numai el şi o floare locuiau. Această floare era singurul prieten al Micului Prinţ, dar era puţin cam îngâmfată şi lăudăroasă. Totuşi, pentru Micul Prinţ era unică în lume, deoarece era floarea LUI, era floarea pe care EL o îngrijise şi de aceea i se părea fără pereche. Dar într-o zi, Micul Prinţ a plecat de pe planeta lui, trăind aventuri de neuitat, învăţând ce înseamnă "a domestici" şi întâlnindu-se cu personaje care mai de care mai ciudate.
  Vă recomand s-o citiţi şi voi!